Belvedere Poteca tematică “Pe Plai”

Infopoint 1 – Poteca tematică “Pe Plai” Sebeșu de Sus – Cabana Suru

O scurtă prezentare a satului

Sebeşu de Sus (în dialectul săsesc Schäis, în germană Ober-Schewesch, Ober-Schewisch, în maghiară Oltfelsősebes, Felsősebes) se află al o distanţă de 30 de km de Sibiu şi la 52 de km de Făgăraş, pe un drum desprins de şoeaua secundară de legătură între Avrig şi Sibiu.

Conform Dicționarului istoric al localităților din Transilvania a lui Coriolan Suciu, denumirea localității a evoluat în felul următor:

1733 – Felső

1750 – Sebis – feliső

1760 – 1762 fal Sebes

1805 – Sebes Supérior

1850 – Sebesu din szuszu

1854 – Sebeşul de Sus,  Felsősebes, Oberschebesch

Transmisă prin viu grai, legenda spune că denumirea satului ar veni de la doi fraţi meşteri piuari, cu numele de Sebeşan, care au trecut Oltul cu luntrea în speranța de a găsi un râu de munte, pentru a-și construi o pivă (piva sau piua este o instalație acționată de forța apei, folosită la împâslirea și pregătirea ţesăturilor din lână). Cei doi fraţi s-au despărţit: unul întemeind o așezare pe râul Moaşa – ce avea să devină Sebeșu de Sus, celălalt întemeind o aşezare pe o vale paralelă, situată la vest – Sebeșu de Jos. Iniţial, Sebeşu de Sus s-a numit Sebeşul Mare, iar Sebeşu de Jos, Sebeşul Mic – după vârsta celor doi fraţi.

Analizând dovezile scrise, localitatea datează din evul mediu, fiind atestată pentru prima dată ca aparţinând Domeniului Tălmaciului, în 1383, apoi în diploma lui Ladislau al V–lea, la 1453, în registrul de contribuţii al oraşului Sibiu, cu numele de Ober – Schewecch, apoi la  1496, Schäis.

Râul Moașa sau Moașa Sebeșului (de unde vine și denumirea de Valea Moașei) are o lungime de 13 km și este un afluent al râului Sebeș. Punctul de confluență se află nu cu mult înainte de vărsarea Sebeșului în Olt, în apropiere de localitatea Racovița. Cu ape repezi tot timpul anului, Râul Moașa a contribuit încă din vechi timpuri la bunăstarea familiilor din zonă. Cu ajutorul joagărelor antrenate de forța apei, se tăiau scânduri și lațuri, care o parte erau folosite pentru propriile gospodării și o parte erau vândute sau date în schimbul altor obiecte, în localitățile vecine. Până la apariția cărămizilor și a țiglelor, casele sebeșenilor erau construite din lemn (brad, fag) iar acoperișul era din șindrilă. Pentru a valorifica la maxim condițiile date de așezarea pe cursul apei, sebeșenii au construit mori de măcinat, teascuri de ceară, pive de postav – în acest fel reușind să prelucreze mai ușor materia primă oferită de natură.

 

Echipament montan minimal

– rucsac de mici dimensiuni (20-40 de litri pentru drumeţii de o zi) din materiale impermeabile, cu formă ergonomică pentru drumeţii montane;

– bocanci adecvaţi anotimpului în care urc’I pe munte, din materiale impermeabile şi respirabile, peste gleznă, cu talpă dură, uşori;

– geacă/pelerină de ploaie/hanorac cu glugă, din materiale impermeabile şi respirabile, rezistente la intemperii (ploaie, vânt);

– tricouri și bluze din fibre sintetice, confortabile, ce nu rețin umezeala și se usucă repede;

– în anotimpul rece se recomandă purtarea căciulii, a mănuşilor, a parazăpezilor;

– lanternă în orice anotimp, deoarece există posibilitatea întârzierii pe traseu;

– trusă cu medicamente minim necesare, un bidon cu apă, minim de hrană.

Altfel spus, echipamentul trebuie să fie ușor, comod, lejer și călduros.

 

Reguli de conduită pe munte

– întotdeauna la munte se pleacă doar cu echipament corespunzător;

– mergi doar pe trasee marcate. Este contraindicat să te abați de la traseu, căci pe munte, pericolul de rătăcire este mare;

– niciodată nu urca de unul singur pe munte! Turismul de munte se practică numai în grup;

– porneşte devreme în tură. Lasă-ţi întotdeauna timp de rezervă pentru situaţii neprevăzute;

– aruncă gunoiul într-o pungă pe care o păstrezi în rucsac până la coborârea de pe munte, pe care mai apoi o arunci într-un coș de gunoi ;

– nu deteriora indicatoarele cu marcaje turistice sau alte semne de orientare;

– aprinde focul doar în locuri special amenajate. Supraveghează-l şi stinge-l complet la sfârşit;

– nu scrijeli copacii, nu strivi insectele sau ciupercile, chiar otrăvitoare. Fiecare element din natură are rolul său;

– un grup are un conducător, un grup nu se desparte, iar grupul se adaptează la posibilităţile celui mai puţin pregătit.

– nu pleca pe munte decât într-o stare bună de săntate; nu-ţi supraestima rezistenţa fizică şi psihică.

 

Informații utile despre Cabana Suru

Cabana Suru se află în Munții Făgăraș pe muchia Moașei, la altitudinea de 1.450m, fiind primul loc de popas în parcurgerea Crestei Făgărașului de la vest la est.

Facilități

– 30 locuri de cazare în 4 camere;

– sală de mese de 30 de locuri;

– grup sanitar în cabană (duș contra-cost);

– locuri de campare cu chiuvetă & WC afară;

– instrumente muzicale și jocuri de societate;

– pridvor cu vedere panoramică spre Sibiu.

 

Servicii

– mese (mic dejun, ciorbă, cină);

– buturi alcoolice, răcoritoare, calde & de cabană;

– pachet picnic (lunchbox);

– personal vorbitor de limba engleză germană & spaniolă;

– ture ghidate pe poteci nemarcate.

– pentru grupuri organizate: drumeții tematice, ateliere, foc de tabără, vizită la stână, jocuti interactive & de echipă.

 

Infopoint 2 – Belvedere Poteca tematică “Pe Plai”

Flora și fauna zonei

Dintre toate frumusețile naturale ale țării noastre, munții oferă cele mai variate și spectaculoase priveliști. Dintotdeauna ei au prezentat un interes deosebit pentru iubitorii și cercetătorii naturii.

Începând cu pădurile de la poalele masivului și până la crestele cele mai înalte, se disting o multitudine de habitate naturale – datorate condițiilor ecologice foarte variate. Peste partea inferioară a versantului se suprapune etajul de foioase, reprezentat în mare parte de fag (Fagus sylvatica), carpen (Carpinus betulus), mesteacăn (Betula pendula) și paltin (Acer sp.) însă odată cu creșterea în altitudine, foioasele sunt, treptat, înlocuite cu coniferele de tipul bradului (Abies alba) și al molidului (Picea sp.).

 

Mergând pe cărare, probabil ați observat că arborii nu au crengi în partea inferioară – mai cu seamnă coniferele. Procesul prin care arborii își leapădă crengile uscate din partea inferioară a trunchiului poartă denumirea de elagaj natural. Pe lângă economia de energie ce ar fi fost risipită prin păstrarea ramurilor, circulația aerului este mult îmbunătățită – ceea ce contribuie la reducerea bolilor fungice.

 

Dintre arbuștii întâlniți la marginea pădurii ori în luminișuri amintim: alunul (Alnus sp.), măceșul (Rosa canina), socul (Sambucus nigra) iar dintre liane, cele mai răspândite sunt curpenul de pădure (Clematis vitalba) și iedera (Hedera sp.)

Majoritatea covârșitoare a florei montane este formată din specii de plante nelemnoase, adică din cele ierboase.

 Componența covorului ierbos diferă în funcție de sezon, și anume:

– prevernal (01 martie – 01 mai) – odată cu mărirea duratei zilei, cu creșterea temperaturii aerului și cu creșterea umidității solului, apar primele specii de plante cu ciclu biologic scurt: ghioceii (Galanthus sp.), viorelele (Scilla bifolia), brebebeii (Corydalis sp.), brândușele (Crocus heuffelianus).

– vernal (01 mai – 15 iunie),  estival (15 iunie – 15 august) – în sezonul vernal și estival înfloresc cele mai multe specii de plante din cauză că durata zilei este maximă iar temperatura este foarte ridicată.

– serotinal (15 august – 15 septembrie), autumnal (15 septembrie – 01 noiembrie) – scăderea duratei zilei și a temperaturii duce la apariția primelor semne de încetinire a creșterii plantelor.

– hiemal (01 noiembrie – 01 martie) – odată cu pierderea frunzelor și cu acumularea de substanțe nutritive în diferite țesuturi și organe, plantele intră în starea de repaos vegetativ.

Speciile de plante din etajul montan sunt redate în imaginile de mai jos:

 

 

Fauna

Munții Făgăraș constituie adăpost pentru o multitudine de specii de animale, atât în zonele montane și subalpine – acoperite de păduri întinse, cât și în zonele asociate golului alpin. Dintre mamiferele cele mai reprezentative care-și au adăpostul în zona pădurilor de conifere, amintim ursul (Ursus arctos). În zona pădurilor de foioase întâlnim căprioara (Capreolus capreolus), pisica sălbatică (Felis silvestris), mistrețul (Sus scrofa), lupul (Canis lupus), jderul de copac (Mustela martes), bursucul (Meles meles). Pe culmile stâncoase trăiește capra neagră (Rupicapra rupicapra), ocrotită prin lege.

Multe păsări înfrumusețeză viața pădurii, cum ar fi cinteza (Fringilla colebis), fâsa de munte (Anthus spinoletta), sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), viesparul (Pernis apivorus), iernuca (Tetrastes bonasia), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix).

Numeroase reptile, ca de exemplu șopârla de munte (Lacerta vivipara), gușterul (Lacerta viridis), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), șarpele de alun (Coronella austriaca), șopârla de ziduri (Podarcis muralis)  mișună prin covoarele de frunziș mort.

 

Speciile de animale sunt redate în imaginile de mai jos:

 

 

Infopoint 3 – Cabana Suru

Flora subalpină și alpină

Trecând de limita superioară a pădurilor, vegetația capătă o înfățișare diferită – ca răspuns la condițiile ecologice vitrege. Pentru a se proteja de vânt și temperaturi scăcute, speciile de plante au dezvoltat o serie de modificări adaptative, astfel: s-au grupat în pernițe, au dezvoltat perișori pe tulpină și frunze sau chiar au dezvoltat mecanisme interne de adaptare, la nivel de celule.

Câțiva reprezentanți care s-au adaptat cu success la astfel de condiții și care reușesc să perpetueze specie, sunt exemplificați în imaginile de mai jos:

 

 

Istoria cabanei Suru

Cabana Suru se afla in Muntii Fagaras pe muchia Moasei la altitudinea de 1.450m fiind primul loc de popas in parcurgerea Crestei Fagarasului de la vest la est.

Cele mai importante evenimente care au marcat istoria cabanei:

– 1940:   cabana a fost construita in anul 1940 de Turing Clubul Romaniei;

– 1996:   un incendiu devastator a ars din temelii cabana. Nemaiavand posibilitate de cazare, zona Suru cade în uitare;

– 2000: este amenajat de catre voluntari un refugiu, pe amplasamentul vechiului grajd. După câțiva ani, refugiul se degradează considerabil;

– 2011-2012: refugiul este renovat si reintră în circuitul touristic, la inceput în regim de refugiu montan, iar apoi își recapătă funcțiunea de cabană.

– 2016:   cabana este din nou renovată și extinsă. Se mai adaugă un corp nou de clădire, care include atat locuri de cazare cât și un grup sanitar cu duș, WC și chiuvete cu apă curentă.

               

DATE DE CONTACT

Cabana Suru

Altitudine: 1.450 m

Latitudine: 45.59824 Longitudine: 24.41543

Sebeșu de Sus, comuna Racovita, jud. SIBIU

Web:     www.cabanasuru.com

Tel.:       +40 746 652 135

E-Mail:  info@cabanasuru.com

 

Trasee conexe

 

1.            Cabana Suru – vârful Suru –  (triunghi roșu) Poteca de la Cabana Suru – Monument – Căldarea Găvanul – Șaua Surului – potecă nemarcată până pe vârful Suru. Durată: 2 1/2 – 3h (vara).

 

2.            Cabana Suru – vârful Tătaru – (triunghi roșu) Poteca de la Cabana Suru – Monument – (triunghi albastru) bifurcația de după monument – poteca  pe Muchia Moașei până intersectăm poteca crestei principale  –  (linie roșie) menținem creasta spre vest și din dreptul stânei spre nord, urcăm pe vârful Tătaru. Durată: 3 – 3h 1/2 (vara).

 

3.            Cabana Suru – cabana Bărcaciu – (triunghi roșu) Poteca de la Cabana Suru – Monument – Căldarea Găvanul – Șaua Surului – intersectăm poteca Crestei Principale (linie roșie) – menținem creasta spre est – peste Vf. Budislavu – până la lacul Avrig – coborâm pe potecă – (punct albastru) la cabana Bîrcaciu. Durată: 6h 1/2 – 7h 1/2 (vara)

 

4.            Cabana Suru – satul Greblești – (triunghi roșu) Poteca de la Cabana Suru – Monument –  (triunghi albastru) bifurcația de după monument – poteca turistică pe Muchia Moașei până intersectăm poteca crestei principale – (linie roșie) menținem creasta spre vest până la Șaua Apa Cumpănită – de aici coborâm spre Sud pe muchia Cotii (marcajul pe această zona este deficitar) – mergem matematic pe muchie până în satul Greblești. Durată: 6 – 7h 1/2 (vara)

 

BIBLIOGRAFIE

1. Beldie A., Pridvornic C, Flori din munții noștri, 1959, Editura Științifică

2. Planul național de management. Sinteza planurilor de management la nivel de bazine/spații hidrografice, anexa 7, Administrația Națională Apele Române, 2010

3. Candrea Bogza, Indreica A. V., Lazăr G., Flori din pădurile României, 2013, Editura Green Steps

4. John D. C. Linnell, Bjørn Kaltenborn, Yennie Bredin, Jan Ove Gjershaug, Evaluarea biodiversității din Munții Făgăraș, 2016

5. Derzsi I., Povestiri despre sebeșeni și ținutul lor natal, 2017, Editura Salgo