RACOVIȚA – File de istorie – 580 de ani de atestare documentară

Date istorice

La 22 mai 1443 se înregistrează prima atestare documentară a localității, întâlnită în actul de danie emis de voievodul Iancu de Hunedoara în Cetatea de Baltă.

Sigiliu

Primele două sigilii cunoscute ale Racoviței datând de după anul 1850, au în câmpul sigilar imaginea unui rac.

Denumirea localității

Numele localității Racovița derivă fie din substantivul slav „racov”, cu înțelesul de „rac sau apă cu raci”, fie din diminutivul toponimului „racuva”, cu același înțeles. De altfel, chiar și în zilele noastre, locuitorii satelor din jur au denumiri proprii pentru Racovița “noastră”. Astfel, avrigenii îi spun “Racoița”, brădenii “Racohița” sebeșenii de sus “Racoța”, iar cei de jos “Racuița sau Racuța”.

Pornind de la numele satului, locuitorii săi sunt numiți fie “racoviceni”, fie “racovițeni”, formă considerate mai literară. Pe cale de dispariție se află însă supranumele lor, respectiv “numele de bajocură” cum se spunea, în trecut, în graiul local. Acesta era acela de “scorțari”, aluzie direct la o ocupație tradițională a racovicenilor de condiție socială mai modestă, deci cu pământ puțin, care, spre a face față nevoilor de zi cu zi din gospodăriile propria, în toate anotimpurile “rădeau” coaja de pe lăstarii de arini, pe care-I aduceau în curțile lor de prin terenurile de pășunat ale satului. Mai, apoi, ei uscau această coajă și o vindeau cu bani frumoși “fabricilor de lână” din Cisnădie. În realitate, scoarța de arine era căutată și cumpărată ca atare de către proprietarii atelierelor de textile, care o foloseau pentru a extrage din ea culoarea neagră în perioada în care coloranții sintetici erau mai puțin răspândiți.

DESCOPERIRILE ARHEOLOGICE

La locul numit “Grădina lui Cărtăuaia”, aflat pe una din terasele superioare ale Oltului, la confluența dintre Valea Lupului și Pârâul Bisericii a fost descoperit întâmplător, în anul 1972, un toporaș din silex cioplit rudimentar pe o singură față (unifacial) aparținând “culturii de prund”, databil acum cca 600.000 ani î. Chr.

În anul 1974, în pietrișurile excavate din râul Olt, s-a descoperit, tot întâmplător, un ciocan confecționat din piatră șlefuită de la sfârșitul epocii neolitice – cca 3.600 î. Chr.

Epocile bronzului și fierului sunt atestate de numeroasele unelte și arme din bronz și fier, descoperite pe hotarul comunei, strânse într-o colecție de către familia preoților Florian încă din anul 1855.

În 2009, dr. Petre Beşliu Munteanu a descoperit pe teritoriul comunei Racoviţa situl unei cetăţi a cărei datări încă nu este cunoscută. Cetatea medievală este localizată la o altitudine de 846 m pe o culme aparținătoare a Vârfului Suru, culme care se află la granița dintre localitățile Racovița și Avrig. Poziția sa a fost menționată în studiile de specialitate pe baza unor observații de teren și ulterior doar speculată.

PORTUL POPULAR FEMEIESC ȘI BĂRBĂTESC

Așa cum a fost el întâlnit până la începutul secolului al XIX-lea, portul popular racovicean s-a caracterizat prin simplitatea sa, majoritatea pieselor sale componente fiind produse ale gospodăriei proprii.

La costumul femeiesc, piesele „de rezistență” au fost: vălitoarea albă, cârpele negre sau înflorate, „șurțele„(șorțurile) negre sau „vinete„, în două sau trei foi, catrințele roșii, „românești” sau „oacheșe”, iile cu fodori, pieptarul cu flori roșii și „ciucurei” în aceeași tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul bătrânelor.

Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și recălul din postav negru, la care, iarna, se adaugă buboul.

RACOVIȚA DE ASTĂZI

Comuna Racovița se bucură de un număr de 2906 de locuitori. Ei sunt caracterizați ca fiind niște oameni simplii, gospodari și harnici, oameni care nu s-au plâns niciodată și care au muncit din greu ca să aibă un trai de viață decent. De asemenea, sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, cu mult bun simț și mereu sunt dornici să ofere ajutor atunci când li se cere.

Mai mult decât atât, racovicenii pun accent pe valorile spirituale, pe tradiții și obiceiuri, ceea ce ne arată o dovadă vie, că locuitorii acestei comune își păstrează cu orice preț identitatea lor și a comunei, prin valorosul patrimoniul cultural de care se bucură și astăzi.

Amintim cele mai reprezentative tradiții și obiceiuri ale comunei Racovița, care se păstrează și în ziua de azi: