Cuvântul primarului – 580 de ani de atestare documentară a Comunei Racovița

 

Dle. Prefect, Mircea Crețu,

Dle. Vicepreședinte al Consiliului Județean Sibiu. Marcel Luca,

Dle. senator Nicolae Neagu,

Locțiitor comandat al garnizoanei sibiu si comandant al Centrului Militar Zonal Sibiu – Dl. colonel Mihai Adrian Zisu

Dl. Colonel Dumitru TOMI,

Dl. Colonel Radu Dinu

Dl. Colonel Marius RALEA

Precucernici părinți,

Precucernice părinte paroh,

Stimați colegi primari,

Bine ați venit la Racovița! Mulțumim pentru prezența dvs. în această zi aniversară pentru noi și de mare sărbătoare creștină, când ne cinstim eroii, istoria și moștenirea primită de 580 de ani încoace, când il sărbătorim pe Împăratul Constantin și pe mama lui Elena, sărbătoare a cărei însemnătatea unește instituțiile noastre sub conștiința lui Hristos și sub semnul sfintei Cruci.

 

Dragi racoviceni,

La baza sufetului nostru se află locul în care ne-am născut, iubirea de acasă şi iubirea pentru Racovita – marea noastră familie.

Aceste sentimente ne determină să nu ne uităm rădăcinile, să le cinstim şi să le onorăm ori de câte ori avem ocazia.

Trecutul, chiar dacă îl cunoaștem doar din cărți, din poveştile părinților şi din amintirile bunicilor, este parte din noi, parte din tot ceea ce există astăzi.

Isprava tuturor generațiilor din trecut a fost sămânța pentru ceea ce este astăzi ACASĂ pentru noi.

 

Sărbătorim astăzi 580 de ani de la prima atestare a localității și ne arătăm respectul și iubirea pentru satul nostru, pentru trecut şi pentru moștenirea primită, prin muncă cinstită, prin unirea eforturilor tuturor pentru un prezent şi un viitor mai bun al comunităţii noastre.

La 22 mai 1443 se înregistrează prima atestare documentară a localității noastre, prin actul de danie emis de voievodul Iancu de Hunedoara în cetatea de Baltă prin care i-a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum şi jumătate din Racovița de astăzi.

Racovița este menționată pentru prima dată în documentele bisericești în 8 iulie 1647, data la care principele calvin Gheorghe Rákóczi I îl numea pe popa Ion din Țichindeal protopop la Racovița.

Bogata istorie a satului nostru este legată în principal de înființarea graniței militare transilvănene de către împărăteasa imperiului Maria Terezia în 1765, Racovița făcând parte din Compania a VII-a a Regimentului I de Graniță de la Orlat.

Un moment dificil pentru satul nostru a fost în anul 1765, cand racovicenii care nu au dorit să se înscrie ca grăniceri au fost expulzați, în sat au mai rămas doar câteva familii printre care fam. Bobanga, fam Cîndea și fam. Doican. Familiile expulzate s-au relocat în satele vecine Sebeșu de Sus, Sebeșu de Jos, Bradu și Săcădate. Grănicerii racoviceni au avut un aport semnificativ la revoluția din 1848, militând împotriva feudalismului, pentru libertate socială, independență și unitate.

Cea mai mare delegație din împrejurimile Sibiului la Marea Adunare de la Blaj din 15 mai 1848 a fost delegația din Racovița, formată din 172 de racoviceni care au protestat impotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria.

A urmat apoi perioada grea încercată de iobăgie, perioadă în care racovicenii, învățați cu lipsurile și cu greul, au găsit putere nu numai să le depășească, ci și de a fi autorii unor realizări demne de trecutul lor de foști grăniceri, realizări de a căror temelie ne bucurăm și noi astăzi, și anume:

Înființarea „şcolii gränicereşti” în 1871, edificarea actualei biserici între anii 1887-1890 precum şi cea a actualei Școli Generale în 1904. Tot în această perioadă, s-au executat lucrări de cadastru pe întreg teritoriu satului, concretizate în „Cartea funduară” a localității. Toate sub coordonarea preotului paroh Petru Florianu și prin efortul și munca racovicenilor.

A urmat primul război mondial, la care fiii satului au fost chemați pe front.

Din primul război mondial, îl comemorăm pe Ioan Doican, tânăr plutonier trimis la război în Rusia, a cărui note de război le avem mărturie și astăzi. Dar Și pe prizonierii de război în Rusia și Italia, care au trecut apoi voluntari ai armatei române, fiind decorați cu ordinul Ferinand I după lupta de la Mărășești și Oituz din 1917 – Bălan Gheorghe, Timar Gheorghe, Stoica David, Aleman Gheorghe, Murărescu Vasile, Brudar Lazăr, Suciu Chirilă, Popa Victor.

Continuatori şi păstrători ai unor valoroase tradiţii de luptă pentru emanciparea socială şi naţională, racovicenii au răspuns şi strigătului unirii de la 1 decembrie 1918. Astfel, sub conducerea preotului local Leonte Opriş, s-a format şi în sat o gardă naţională, din rândurile căreia au făcut parte, printre alţii, următorii locuitori: Aurel Bobanga, Gheorghe Bobanga, Alexandru Fogoroş, Märtinean Limbăşan, Precup Lupea, Ilie Maxim, Grigore Murărescu, Costică Olaru, Pantelimon Olaru, Marcu Rusu, Alexandru Sälägean, precum şi frații loan şi Alexandru Tăriţă.

Cum era şi firesc, întreaga suflare a satului a subscris pentru unirea Transilvaniei şi a Banatului cu România, „eveniment de uriaşă însemnătate pentru întregul popor român, care a deschis calea dezvoltării României. Racovița a fost reprezentată  la Alba Julia pentru a susține Unirea, de o delegație formată din: parohul Leonte Opriş, loan Aleman, Dionisie Crişan, Alexandru Gligor, David Limbăşan, loan Stoica şi David Tărîță.

În perioada interbelică între 1929-1931 în Racovița s-a înfăptuit o realizare de excepție pentru aceea vreme, excepție nu numai la nivel județean, ci și național, și anume ELECTRIFICAREA LOCALITĂȚII. Ceea ce dovedește dorința racovicenilor de a-și ridica nivelul de trai și de a beneficia de progresul civilizației cu un ceas mai devreme. Tot în această perioadă, în plan cultural s-a înființat Școala de Arte și Meserii, sub coordonarea Asociației și Bibliotecii ASTRA.

În al doilea război mondial, Racovița nu a fost teatru de operațiuni, iar fiii săi nu au fost trimiși cu toții pe front. Prin urmare, puțini racoviceni au căzut pe fronturile de luptă de la trecerea Prutului sau de la Iași, dintre aceștia, îi comemorăm pe: losif Maxim, losif Olaru, Dionisie Păcuraru, Emilian Stoichita, Aurel Stoichiţă, Ilie Sîrbu, Dionisie Breştean, David Drăgoiu, Irimie Drăgoiu și aviatorul Gavrilă Măierean. Cei rămași acasă au fost mobilizați la Uzina Mârșa și Romanofir, înființate în perioada interbelica.

În perioada regimului comunist, Racovița a fost marcată de campania de arestări și deportări și de colectivizarea agriculturii.  Racovicenii au căutat toate căile să se împotrivească noii orânduiri, străină sufletului lor. Prin umrare, pe cand oamenii sperau să vină americanii, văzuti ca salvatori, au venit în sat tot mai mulți lucrători ai securității. Au fost arestați în valuri foarte mulți racoviceni, fapt nemaîntâlnit în Racovița până atunci. Aceștia fiind eliberați în 1964.

În perioada 1960-1980, Racovița prin oamenii harnici și cu perspectivă, a cunoscut o reală dezvotlare, concretizat prin apariția caselor cu etaj, dotate cu băi, modernizarea Căminului Cultural, a sediului Primăriei și Poliției, modernizarea gării, introducerea apei potabile.

Prima întâlnire a fiilor satului a avut loc în 22 august 1976, organizată de dl. Primar Simion Stoichiță.

 

Dragi Racoviceni,

Sunt sigură că atunci când ați auzit numele eroilor v-ați identificat și i-ați simțit puterea dată de strămoșii a căror sânge îl purtați și îl purtăm cu toții.

În plus față de eroii neamului nostru, vă îndemn să comemorăm și personalitățile localității pe care cu siguranță îi putem numi eroi, care ne-au facut cinste, au purtat Racovița în suflet și ne-au lăsat drept moștenire valori de neclintit:

Preotul Paroh Petru Florianu și întreaga sa familie de preoți, învățători, ofițeri și ingineri dintre care merită menționați fiii:

Dionisie Florianu – singurul racovicean care a ajuns în ierarhia militară la gradul de general – maior,

Și Protopop Valeriu Florianu și întreaga sa familie– a căror implicare și dăruire au făcut ca Școala și Biserica în curtea căreia ne aflăm astăzi, să fie pilonii de bază ai comunității noastre.

Moise Panga – renumit învățător și director de școală al vremurilor regimului grăniceresc și nu numai, a profesat la Școala Germană din sat, din Brașov, Năsăud , Orlat. A fost numit președinte al Comisiei Școlare Naționale. După desființarea regimului grăniceresc a devenit membru de onoare al ASTRA.

Ioan Ivan – primul racovicean inginer cu diplomă, a condus Domeniile Mitropoliei Blajului.

Ioan Vasiu – aviator, , inginer în cadrul Comandamentuului aviației militare naționale

Cornel Lupea – fiu vrednic al localității, care timp de 16 ani, între 1964-1980, a realizat documentarea pentru monografia satului. În 1993, an în care Racovița împlinea 550 de atestare documentară, adică exact acum 30 de ani, cu sprijinul financiar al inginerului Gheorghe Fogoroș și prin dl. Colonel Miron Călin, monografia a fost publicată de Editura Tribuna, fiind și astăzi singura carte scrisă despre istoria comunității noastre – o moștenire foarte valoroasă pentru toate generațiile de racoviceni.

Sunt racoviceni vrednici de ținut minte de către toţi fiii satului, atât cei de astăzi cât şi cei de mâine!

 

Stimați invitați, dragi Racoviceni

Istoria este scrisă de învingători!

Acesta este pământul nostru, acestea sunt rădăcinile noastre – și el este format din toate darurile de la Dumnezeu și din toată truda și viața strămoșilor noștri, a eroilor noștri. Este moștenirea noastră și tot ceea ce ne  reprezintă pe noi astăzi ca identitate, valori și credință.

Cu ajutorul Lui Dumnezeu şi prin unitate, implicare şi perseverenţă, să evoluăm păstrând tradițiile, să construim păstrând mediul curat, să educăm păstrând spiritualitatea, să ducem mai departe valorile noastre culturale, aşa încât generațiile viitoare să aibă pe ce să se bazeze în următoarea etapă a dezvoltării.

La această frumoasă aniversare, în numele tuturor Racovicenilor, urez în graiul străbunilor de la RÂM:

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT RACOVIȚA!

La mulţi si binecuvântați ani, Racovița!

La mulţi ani plini cu împliniri, sănătate și pace în suflet, dragi racoviceni!