Ceata de feciori

În orașu’ Viflaim

Veniți, voi toți, să vedem;

Că nouă ni s-a născut,

Domnu’ cel făr’ de-nceput,

Ăsta-I cel mai de demult.

Prorocii L-au prorocit,

Îngerii L-au preaslăvit.

Când s-a născut Mesia,

Din Fecioara Maria

Din sămânța lui Iosif,

Și din roada lui Adam.

Mântuirea lui Adam,

Adam din Rai s-o mântuit,

Raiu din gură-a grăit:

Du-te Adame de la mine,

Că te-ai lipsit de-al meu bine!

Raiule, grădină dulce,

Eu din tine nu m-aș duce…

De dulceața poamelor,

De mirosul florilor,

Și de-al Serafimilor.

Scaunul lui David crai,

S-a-nălțat din viața lui,

Trei crai ai pământului,

Veniți la-nchinarea Lui,

Scumpe daruri aducând,

Și-naintea Lui punând:

Aur, smirnă și tămâie,

S-a-nălțat din ficiorință,

Unul din Sfânta Treime!

Ficiorința Lui, cânta,

Că L-a născut Maria,

În ieslea dobitoacelor,

Pe deasupra iescălii.

Frumos cântau, îngerii:

Culcă-Te, crai, îngeresc,

Culcă-Te, pe fân uscat,

În scutece-nfășurat.

De-Ți vor lipsi cântători,

Vor veni și-acești păstori,

Și bine vor cuvânta

Și frumos vor  lăuda:

Slavă, Sus, lui Dumnezeu,

Care ne-o scos de la rău!

Pe pământ să fie pace,

Între oameni, bună-nvoire,

Și de-acum, până-n vecie,

Mila Domnului, să fie,

Dumneavoastră bucurie,

Și nouă de veselie,

Amin, Doamne, slavă, Ție!